Articole

Ce este depresia?

Depresia este reprezentată de o serie de simptome, cum ar fi pierderea energiei şi a interesului în activităţile zilnice şi în viaţă, tristeţe, pierderea poftei de mâncare şi pierdere în greutate, dificultăţi în concentrare, autocritică, sentimente de disperare, dureri fizice, izolarea de ceilalţi, iritare, dificultăţi în luarea deciziilor şi ideaţie suicidară. Multe persoane depresive sunt simultan şi anxioase.

Aceste persoane se îngrijorează des, au senzaţii de vomă sau ameţeli, uneori pot avea bufeuri, vedere înceţoşată, tahicardie sau transpiraţii. Depresia clinică variază între moderat şi sever. De exemplu, unele persoane au doar câteva simptome. Altele suferă de depresie severă, având un număr ridicat de simptome frecvente, de durată lungă, neplăcute.

Depresia clinică diferă de procesul de doliu instalat după pierderea unei persoane dragi, separare sau divorţ. Tristeţea, sentimentul de gol, niveluri scăzute de energie şi pierderea interesului sunt reacţii normale în condiţii de doliu. De asemenea, furia şi anxietatea pot fi o parte normală a procesului de doliu. Depresia clinică diferă de doliul normal, cu toate că şi în unele cazuri de depresie poate fi prezent un eveniment de pierdere semnificativă. Pe lângă aceste aspecte, depresia durează mai mult decât procesul de doliu şi poate include auto critica, disperarea şi lipsa speranţei. Ar fi absolut neobişnuit ca cineva să spună că nu a fost niciodată deprimat. Fluctuaţii în starea afectivă sunt fenomene normale, care ne ajută să realizăm că ceva lipseşte din viaţa noastră şi că ar trebui să schimbăm unele lucruri. Însă depresia clinică este o stare mult mai severă decât asemenea modificări în stările afective.

Deoarece există mai multe tipuri de depresie, pacienţii diagnosticaţi cu depresie severă ar putea lua în considerare mai multe combinaţii de intervenţie. Cine devine depresiv? Depresia nu este un fenomen care li se întâmplă persoanelor „ciudate” sau „nebune”. Depresia este un fenomen foarte des întâlnit. Împreună cu anxietatea (tulburare care apare mai frecvent decât depresia), reprezintă tulburările emoţionale cele mai frecvente. În fiecare an, un număr impresionant de persoane vor suferi din cauza depresiei majore: 25% dintre femei şi 12% dintre bărbaţi se vor confrunta cu un episod depresiv major în cursul vieţii. Şansele recăderii într un al doilea episod depresiv sunt ridicate. Motivele pentru diferenţele cauzate de gen în prevalenţa depresiei nu sunt încă suficient de bine cunoscute. Un motiv plauzibil poate fi faptul că femeile sunt mai predispuse să îşi recunoască deschis sentimentele de tristeţe şi auto critică, în timp ce bărbaţii poartă o mască sau îşi ascund depresia în spatele altor probleme, cum ar fi abuzul de alcool şi droguri. În plus, femeile sunt educate de la vârste fragede spre a deveni neajutorate şi dependente. De asemenea, femeile au la dispoziţie mai puţine surse de control decât bărbaţii, iar reuşitele lor sunt deseori neluate în seamă.

Care sunt cauzele depresiei?

Nu există un singur factor cauzator al depresiei. Conform abordării noastre, depresia este determinată de mai mulţi factori. Aceşti factori pot fi biochimici, interpersonali, comportamentali, şi cognitivi. În cazul unor persoane, depresia este cauzată de factori din una dintre aceste arii de funcţionare, însă poate fi cauzată şi de combinarea factorilor din toate aceste domenii. Factorii biochimici pot include predispoziţia genetică a familiei dumneavoastră sau, de exemplu, biochimia actuală a creierului dumneavoastră.

Conflictele şi pierderile din relaţiile interpersonale pot fi, de asemenea, factori cauzatori ai depresiei, al fel şi factorii comportamentali (nivele ridicate de distres sau scăderea numărului de evenimente pozitive, plăcute).Exemple pentru factori cognitivi sunt diverse stiluri de gândire distorsionate şi dezadaptative. În cele ce urmează, vă vom prezenta pe scurt factorii cognitivi şi comportamentali.

Cum influenţează comportamentul depresia?

Lista de mai jos descrie factori comportamentali specifici implicaţi în depresie.

Pierderea recompenselor. V-aţi confruntat în trecutul apropiat cu pierderi semnificative? – de exemplu, pierderea locului de muncă, a prietenilor sau o despărţire? Un număr impresionant de cercetări a evidenţiat faptul că persoanele care se confruntă cu niveluri ridicate de distres sunt mai predispuse spre depresie – mai ales în cazurile în care nu au sau nu folosesc mecanisme de apărare şi adaptare corespunzătoare.

Diminuarea comportamentelor recompensatorii. Sunteţi în prezent angajat în mai puţine activităţi recompensatorii decât aţi fost în trecut? Depresia este caracterizată de inactivitate şi retragere/izolare. De exemplu, multe persoane depresive relatează că îşi petrec o mare parte din timp efectuând comportamente pasive, nerecompensatorii, de exemplu, că se uită la televizor, stau în pat, ruminează asupra unor probleme, li se plâng prietenilor. Asemenea persoane îşi petrec mai puţin timp în activităţi stimulative şi recompensante, cum ar fi interacţiunile sociale pozitive, activitate fizică, recreere, învăţare sau muncă eficientă/productivă.

Lipsa autorecompensei. Multe persoane depresive nu se recompensează pentru comportamentele pozitive. De exemplu, rareori reuşesc să îşi facă complimente sau ezită să cheltuiască bani pentru propria lor persoană. Multe persoane depresive se consideră atât de lipsite de valoare, încât cred că nu ar trebui să îşi fac niciodată complimente. Asemenea persoane consideră că, dacă şi ar face complimente, ar deveni leneşe şi s ar mulţumi cu mai puţin.

Deficite în abilităţi. Există multe abilităţi sociale sau de rezolvare de probleme pe care nu le aveţi? Persoanele depresive pot avea probleme de asertivitate, în menţinerea relaţiilor de prietenie, în rezolvarea problemelor cu partenerul de viaţă, cu prietenii sau colegii de serviciu. Deoarece acestor persoane fie le lipsesc aceste abilităţi, fie nu le folosesc, ele au mai multe conflicte interpersonale şi mai puţine oportunităţi de a efectua comportamente recompensatorii.

Cerinţe noi. Există în viaţa dumneavoastră multe cerinţe noi pentru care nu vă simţiţi pregătit? Faptul că v aţi mutat într un oraş nou, un nou loc de muncă, faptul că aţi devenit părinte, că aţi întrerupt o relaţie sau încercarea de a vă găsi prieteni pot fi cauza unor niveluri ridicate de distres.

A fi într o situaţie în care vă simţiţi neajutorat. Depresia se poate datora faptului că rămâneţi în anumite situaţii în care nu puteţi controla recompensele şi pedepsele. Vă simţiţi trist sau obosit, vă pierdeţi interesul, vă simţiţi disperat, deoarece consideraţi că orice aţi face nu puteţi îndrepta situaţia. Locuri de muncă unde nu aveţi satisfacţii, legături interpersonale nesatisfăcătoare pot genera astfel de sentimente.

A fi într o situaţie de pedeapsă continuă. Aceasta este o situaţie specială de neajutorare: nu numai că nu primiţi recompense, dar, mai mult, sunteţi criticat şi respins de către ceilalţi. De exemplu, multe persoane depresive pot să petreacă destul de mult timp cu persoane care le critică sau le rănesc în diverse forme. Deşi fiecare dintre factorii descrişi mai sus vă pot predispune la dezvoltarea depresiei, ele nu cauzează neapărat depresia. Cu toate acestea, există anumite feluri de gândire care pot creşte şansa debutului depresiei. În cazul în care vă simţiţi singurul vinovat, pentru că nimic nu se schimbă în bine şi că ar trebui să fiţi o persoană perfectă în aproape tot ceea ce faceţi, prezentaţi un risc crescut pentru dezvoltarea depresiei. Aceste interpretări despre stres şi pierdere sunt „cogniţiile” sau gândurile pe care le aveţi despre propria dumneavoastră persoană şi despre mediul în care trăiţi. Terapia cognitivă se focalizează în mod specific pe identificarea, testarea, dezbaterea şi modificarea acestor stiluri de gândire excesiv de negative despre viaţă.

Cum influenţează stilul de gândire depresia?

Anumite stiluri de gândire (cogniţii) specifice dumneavoastră pot cauza depresia. În cele ce urmează, vă prezentăm câteva dintre acestea:

Gânduri automate disfuncţionale. Acestea sunt gânduri care apar spontan şi par a fi plauzibile, cu toate că reflectă percepţii distorsionate şi sunt asociate cu emoţii/ sentimente negative cum ar fi tristeţea, anxietatea, furia şi disperarea. Câteva exemple de asemenea gânduri: Citirea gândurilor: „Ceilalţi cred că sunt un ratat.” Etichetarea: „Sunt un ratat”, „E un nemernic.” Prezicerea: „Voi fi respins”, „Mă voi face de minune.” Gândirea catastrofică: „E cumplit că sunt respins.”, „Nu suport să îmi fie teamă.” Gândirea dihotomică (tot sau nimic): „Nu îmi reuşeşte nimic.”, „Nimic nu îmi face plăcere.”, „Nimic nu mă mai poate ajuta.” Reducerea importanţei acţiunilor pozitive: „Ceea ce am obţinut nu este un succes, fiindcă oricine ar fi fost în stare să facă acest lucru.”

Convingeri dezadaptative: în această categorie sunt incluse credinţele pe care le aveţi despre ceea ce ar trebui să faceţi. Acestea sunt reguli pe baza cărora persoanele depresive consideră că ar trebui să trăiască. Câteva exemple de asemenea reguli: „Ar trebui să fiu aprobat/acceptat de toată lumea.” „Dacă cineva nu mă iubeşte, înseamnă că sunt o persoană care nu poate fi iubită.” „Nu voi putea fi niciodată fericit făcând lucrurile de capul meu.” „Dacă am un eşec, înseamnă că sunt un ratat.” „Trebuie să îmi fac autocritica pentru eşecurile mele.” „Dacă am o problemă de multă vreme, înseamnă că nu sunt în stare să mă schimb.” „Nu ar trebui să fiu depresiv.”