Articole

TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP BORDERLINE

Elemente de diagnostic



  • Elementul esenţial al tulburării de personalitate borderline îl constituie un pattern pervasiv de instabilitate a relaţiilor interpersonale, a imaginii de sine şi a afectelor şi impulsivitate marcată, care începe precoce în perioada adultă şi este prezent într-o varietate de contexte.

  • Indivizii cu tulburare de personalitate borderline fac eforturi disperate pentru a evita abandonul real sau imaginar. Perceperea separării sau rejecţiei iminente sau pierderea structurii externe pot duce ia modificări profunde în imaginea de sine, afect, cunoaştere şi comportament. Aceşti indivizi sunt foarte sensibili la circumstanţele ambientale.

  • Ei experientează frici intense de abandon şi o mânie inadecvată, chiar când sunt confruntaţi cu o separare reală pe un timp limitat, ori când există modificări inevitabile în plan (de ex., disperare bruscă drept răspuns la anunţarea de către clinician a terminării orei; panică sau furie când cineva important pentru ei întârzie câteva minute sau trebuie să anuleze o întâlnire). Ei pot crede că această „abandonare" implică faptul că ei sunt „răi".

  • Aceste frici de abandonare sunt în legătură- cu intoleranţa faţă de a fi singuri şi necesitatea de a avea alţi oameni cu ei. Eforturile lor disperate de a evita abandonarea pot include acţiuni impulsive, cum ar fi automutilarea sau comportamentele suicidare, care sunt descrise separat la criteriul 5. Indivizii cu tulburare de personalitate borderline au un pattern de relaţii instabile şi intense. Ei pot idealiza potenţialii tutori sau iubiţi de la prima sau de la a doua întâlnire, cer să petreacă mult timp împreună şi divulgă chiar şi cele mai intime detalii încă de la începutul relaţiei.

  • Ei pot trece, însă, rapid de la idealizarea altor oameni la devalorizarea lor, având impresia că cealaltă persoană nu se ocupă suficient de ei, nu le oferă suficient, nu se află „acolo", lângă ei, destul. Aceşti indivizi pot simpatiza şi fi atenţi cu alţi oameni, însă numai în speranţa că cealaltă persoană va fi „acolo" pentru a satisface în schimb, la cerere, propriile lor necesităţi. Aceşti indivizi sunt înclinaţi spre schimbări dramatice în părerea lor despre alţii, care pot fi văzuţi, alternativ, ca suporturi benefice ori ca o pedeapsă crudă.

  • Astfel de schimbări reflectă adesea deziluzia faţă de un tutore ale cărui calităţi educaţionale au fost idealizate ori a cărui rejecţie sau abandon este aşteptată. Poate exista o perturbare de identitate caracterizată printr-o imagine de sine sau conştiinţă de sine marcat şi persistent instabilă. Există schimbări bruşte şi dramatice în imaginea de sine, caracterizate prin schimbarea obiectivelor, valorilor şi aspiraţiilor profesionale. Pot exista schimbări bruşte în opiniile şi planurile în legătură cu cariera, identitatea sexuală, valorile şi tipurile de amici.

  • Aceşti indivizi pot trece brusc de la rolul unui sărac care solicita ajutor, la cel al unui răzbunător îndreptăţit al unui tratament eronat aplicat anterior. Deşi au de regulă o imagine de sine bazată pe faptul de a fi răi sau imorali, indivizii cu această tulburare pot avea uneori, sentimentul că ei nu există deloc. Astfel de experienţe apar de regulă în situaţiile în care individul simte lipsa unei relaţii semnificative, a tutelării şi suportului. Aceşti indivizi pot prezenta o performanţă scăzută într-o activitate nestructurată ori în situaţii şcolare. Indivizii cu această tulburare manifestă impulsivitate în cel puţin două domenii, care sunt potenţial autoprejudiciante.

  • Ei pot juca jocuri de şansă, cheltui banii în mod iresponsabil, mânca compuisiv, abuza de o substanţă, se pot angaja în relaţii sexuale periculoase ori pot conduce imprudent Indivizii cu tulburarea de personalitate borderline manifestă un comportament suicidar recurent, gesturi, ameninţări ori comportament automutiîant. Suicidul complet survine la 8%-10% din astfel de indivizi, iar actele automutilante (de ex., tăiatul ori arsul) şi ameninţările şi tentativele de suicid sunt foarte frecvente.

  • Suicidalitatea recurentă este adesea motivul pentru care aceşti indivizi se prezintă pentru ajutor. Aceste acte autodestructive sunt precipitate de regulă de ameninţările de separare sau de rejecţie ori de eventualitatea ca ei să-şi asume o responsabilitate crescută. Automutilarea poate surveni în cursul experienţelor disociative şi adesea aduce uşurare prin reafirmarea capacităţii de a suferi ori prin expierea sentimentului individului că este păcătos.

  • Indivizii cu tulburare de personalitate borderline pot manifesta instabilitate afectivă, rare se datorează unei reactivităţi marcate a dispoziţiei (de ex., disforie episodică intensă, iritabilitate sau anxietate durând câteva ore şi numai rar, mai mult de câteva zile). Dispoziţia disforică de bază a celor cu tulburarea de personalitate borderline este întreruptă adesea de perioade de mânie, panică sau disperare şi este rar uşurată de perioadele de bunăstare sau de satisfacţie. Aceste episoade pot reflecta reactivitatea extremă a individului la stresuri interpersonale. Indivizii cu tulburare de personalitate borderline pot fi deranjaţi de sentimente cronice de vid.

  • Uşor de plictisit, ei sunt în mod constant în căutarea a ceva de făcut. Indivizii cu tulburare de personalitate borderline prezintă frecvent o mânie intensă şi inadecvată ori au dificultăţi în a-şi controla mânia. Ei pot fi extrem de sarcastici şi pot manifesta o stare de animozitate durabilă ori accese verbale. Mânia este provocată adesea când un tutore ori iubitul este văzut ca neglijent, reţinut, indiferent ori degajat, astfel de manifestări coleroase sunt urmate adesea de ruşine şi culpă, şi contribuie la sentimentul că ei sunt răi.

  • In timpul perioadelor de stres extrem, poate apare o ideaţie paranoidă tranzitorie sau simptome disociative (de ex., depersonalizare), dar acestea sunt în general de severitate sau durată insuficientă pentru a justifica un diagnostic adiţional. Aceste episoade survin cel mai frecvent ca răspuns la un abandon real sau imaginar. Simptomele tind a fi tranzitorii, durând minute sau ore, revenirea reală sau percepută a atenţiei tutorelui poate duce la rerrdsiunea simptomelor.
  • Criterii de diagnostic pentru Tulburarea de personalitate de tip Borderline

  • Individul este in etate de cel putin 18 ani.

    1. eforturi disperate de a evita abandonul real sau imaginar. Notă: Nu include comportamentul suicidar sau automutilant, care figurează la criteriul 5;

    2. un pattern de relaţii interpersonale intense şi instabile caracterizat prin alternare între extremele de idealizare şi devalorizare;

    3. perturbare de identitate: imagine de sine sau conştiinţă de sine marcat şi persistent instabilă;

    4. impulsivitate în cel puţin două domenii care sunt potenţial autoprejudiciante (de ex., cheltuieli, sex, abuz de o substanţă, condus imprudent, mâncat compulsiv. Notă: Nu include comportamentul suicidar sau automutlilant, care figurează ia criteriul 5;

    5. comportament, gesturi sau ameninţări recurente de suicid ori comportament automutiiant;

    6. instabilitate afectivă datorată unei reactivităţi marcate a dispoziţiei (de »• ex., disforie episodică intensă, iritabilitate sau anxietate durând de regulă câteva ore şi numai rareori mai mult de câteva zile);

    7. sentimentul cronic de vid;

    8. mânie intensă, inadecvată ori dificultate în a controla mânia (de ex., manifestări frecvente de furie, stare coleroasă permanentă, bătăi repetate);

    9. ideaţie paranoidă sau simptome disociative severe, tranzitorii, în legătură cu stresul.

    DSM-VI-TR.