Articole

TULBURAREA DE PERSONALITATE HISTRIONICĂ

Elemente de diagnostic



  • Elementul esenţial al tulburării de personalitate histrionice îl constituie emoţionalitatea pervasivă şi excesivă şi comportamentul de căutare a atenţiei. Acest comportament începe precoce în perioada adultă şi este prezent într-o varietate de contexte. Indivizii cu tulburare de personalitate hstrionică sunt iritaţi sau nu se simt apreciaţi când nu se află în centrul atenţiei.

  • Adesea, în mod activ şi dramatic, ei tind să atragă atenţia asupra lor şi, iniţial, pot încânta cunoştinţele noi prin entuziasmul, deschiderea evidentă sau tendinţa spre flirt. Aceste calităţi devin neconvingătoare însă, pe măsură ce indivizii continuă să ceară să se afle în centrul atenţiei. Ei acaparează rolul de „suflet al reuniunii".

  • Dacă nu sunt centrul atenţiei, ei fac ceva de efect (de ex., inventează întâmplări, crează scene) pentru a atrage centrul atenţiei asupra lor. Această necesitate este evidentă adesea în comportamentul lor faţă de clinician (de ex., flatare, oferirea de cadouri, descrieri dramatice ale simpto melor somatice şi psihologice, care sunt înlocuite de simptome noi la fiecare vizită). Aspectul şi comportamentul indivizilor cu această tulburare este adesea inadecvat de provocator sau seducător sexual.

  • Acest comportament este îndreptat nu numai spre persoanele faţă de care individul are un interes sexual sau romantic, ci survine într-o gamă largă de relaţii sociale, ocupaţionale şi profesionale, depăşind ceea ce este adecvat contextului social. Expresia emoţională poate fi superficială şi rapid schimbătoare.

  • Indivizii cu această tulburare uzează în mod regulat de aspectul lor fizic pentru a atrage atenţia asupra lor. Ei sunt extrem de preocupaţi de impresia pe care o face asupra altora aspectul lor, şi cheltuie foarte mult timp, energie şi bani pe îmbrăcăminte şi pentru a se face cât mai atrăgători. Pot „pescui complimente" referitoare la aspectul lor şi pot fi uşor şi excesiv de deranjaţi de un comentariu critic în legătură cu aspectul lor ori de o fotografie pe care ei o consideră defavorabilă.

  • Aceşti indivizi au un stil de a vorbi care este extrem de vag şi lipsit de detalii. Opiniile ferme sunt exprimate cu fler dramatic, însă motivele subiacente sunt de regulă vagi şi difuze, fără fapte şi detalii care să le susţină. De exemplu, un individ cu tulburare de personalitate histrionică poate spune că o anumită persoană este o fiinţă umană minunată, însă nu este capabil să ofere nici un fel de exemple de calităţi bune pentru a susţine această opinie.

  • Indivizii cu această tulburare se caracterizează prin autodramatizare, teatralism şi exprimarea exagerată a emoţiilor. Ei îşi pot pune în dificultate amicii şi cunoştinţele printr-o manifestare publică excesivă a emoţiilor (de ex., îmbrăţişarea cunoştinţelor casuale cu o ardoare excesivă, plângând necontrolat în ocazii sentimentale minore ori având accese de furie). însă, emoţiile lor par adesea a apare şi dispare prea repede pentru a fi resimţite profund, ceea ce poate face pe ceilalţi să acuze individul de falsificarea acestor emoţii.

  • Indivizii cu tulburare de personalitate histrionică au un mare grad de sugestibilitate. Opiniile şi sentimentele lor sunt uşor influenţate de alţii şi de capriciile de moment. Ei pot fi foarte încrezători, în special în persoanele extrem de autoritare pe care ei le văd ca rezolvare magică a problemelor lor. Au tendinţa de a acţiona pe bază de supoziţii şi de a adopta convingeri în mod precipitat.

  • Indivizii cu această tulburare consideră adesea relaţiile lor mai intime decât sunt în realitate, prezentând aproape fiecare cunoştinţă ca „scumpul meu, scump amic" ori se adresează medicilor întâlniţi doar o dată sau de două ori în circumstanţe profesionale spunându-le pe numele de botez (criteriul 8). Fugile întro fantezie romantică sunt frecvente.


  • Criteriile de diagnostic pentru Tulburarea de Personalitate Histrionică

  • Un pattern pervasiv de emoţionalitate excesivă şi de căutare a atenţiei, începând precoce în perioada adultă şi prezent într-o varietate de contexte, după cum este indicat de cinci (sau rnai multe) dintre următoarele:


    1. este incomodat în situaţiile în care nu se află în centrul atenţiei;

    2. interacţiunea cu alţii este caracterizată adesea printr-un comportament seducător sau provocator sexual inadecvat;

    3. prezintă o schimbare rapidă şi o expresie superficială a emoţiilor;

    4. uzează în mod constant de aspectul fizic pentru a atrage atenţia asupra sa;

    5. are un stil de a vorbi extrem de irnpresionistic şi lipsit de detalii;

    6. manifestă autodramatizare, teatralism, şi o expresie exagerată a emoţiilor;

    7. este sugestionabii, adică uşor de influenţat de alţii sau de circumstanţe;

    8. consideră relaţiile a fi mai intime decât sunt în realitate;


    DSM-VI-TR.