Articole

TULBURAREA DE PERSONALITATE OBSESIV COMPULSIVĂ

Ce este tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă?



  • Elementul esenţial al tulburării de personalitate obsesiv-compulsive îl constituie preocuparea pentru ordine, perfecţionism, control mental şi interpersonal, în detrimentul flexibilităţii deschiderii şi eficienţei. Acest pattern începe precoce în perioada adultă şi este prezent într-o varietate de contexte. Indivizii cu tulburare de personalitate obsesivo-compulsivă încearcă să menţină un sentiment de control printr-o atenţie perseverentă pentru reguli, detalii banale, procedee, liste, planuri ori formă, mergând până acolo încât obiectivul major al activităţii este pierdut.


  • Ei sunt excesiv de atenţi şi înclinaţi spre repetiţie, acordă o atenţie extraordinară detaliului şi verificării repetate în căutarea unor posibile erori. Uită de faptul că alţi oameni tind a se enerva pentru întârzierile şi inconvenientele care rezultă din acest comportament. De exemplu, când astfel de indivizi rătăcesc o listă cu lucrurile pe care le au de făcut, cheltuie o cantitate extrem de mare de timp căutând lista, mai curând să piardă câteva minute pentru a o recrea din memorie şi să treacă apoi ia îndeplinirea sarcinilor. Timpul este rău alocat, cele mai importante sarcini fiind lăsate pentru ultimul moment. Perfecţionismul şi standardele înalte de eficienţă


  • Ei pot deveni atât de implicaţi în executarea absolut perfectă a fiecărui detaliu al unui proiect, că proiectul nu este terminat niciodată. De exemplu, finalizarea unui raport scris este întârziată de numeroasele rescrieri consumatoare de timp care, toate, atrag atenţia asupra deficienţei „perfecţiunii". Termenele nu sunt respectate, iar aspectele vieţii individului care nu se află în centrul actual al activităţii pot cădea în dezordine. Indivizii cu tulburare de personalitate obsesivo-compuisivă manifestă un devotament excesiv faţă de muncă şi productivitate mergând până la excluderea activităţilor recreative şi a amiciţiilor . Acest comportament nu este justificat de necesităţi economice.


  • Ei simt adesea că nu au timp să-şi ia o seară sau o zi liberă spre a face o plimbare ori numai pentru a se relaxa. Pot amâna o activitate distractivă, cum ar fi un concediu, în aşa fel că aceasta nu survine niciodată. Când îşi fac timp pentru activităţi recreative sau concedii, se simt incomodaţi dacă nu-şi iau cu ei ceva de lucru ca să nu-şi „piardă timpul". Poate exista o mare preocupare pentru activităţi domestice (de ex., curăţenie repetată excesivă, în aşa fel că „se poate mânca pe jos"). Dacă îşi petrec un timp cu amicii, aceasta are loc probabil în cursul unei activităţi organizate convenţional (de ex., sportul). Hobbiurile sau activităţile recreative sunt abordate ca sarcini serioase necesitând o organizare atentă şi multă muncă pentru a le putea controla.


  • Accentul este pus pe execuţia perfectă, Aceşti indivizi transformă un joc într-o sarcină structurată (de ex., corectează un copil mic pentru că nu a pus inelele pe bară în ordinea corectă; spune unui copil mic cu mers titubant să-şi conducă tricicleta în linie dreaptă; transformă un joc de baschet într-o „lecţie" dură). Indivizii cu tulburare de personalitate obsesivo-compuisivă pot fi excesiv de conştiincioşi, scrupuloşi şi inflexibili în materie de moralitate,, etică sau valori. Se pot forţa pe ei înşişi şi pe alţii să urmeze principii morale rigide şi standarde de conduită foarte stricte. Pot fi implacabil de autocritici în legătură cu propriile lor erori.


  • Indivizii cu această tulburare sunt rigid de respectuoşi faţă de autorităţi şi reguli, şi insistă asupra unei supuneri relativ ad literarn, cu nici o regulă încălcată de circumstanţe atenuante. De exemplu, individul nu va împrumuta o fisă unui amic pentru a da un telefon, deoarece „nici nu ia şi nici nu dă cu împrumut" ori pentru că aceasta ar fi ceva „rău" pentru caracterul persoanei. Aceste particularităţi nu trebuie să fie explicate prin identificarea culturală sau religioasă a individului. Indivizii cu această tulburare pot fi incapabili să se debaraseze de obiecte uzate sau lipsite de valoare, chiar dacă acestea nu au nici o valoare sentimentală. Adesea, aceşti indivizi admit că sunt „un container de şobolani".


  • Ei consideră aruncarea obiectelor ca risipă, deoarece „nu ştii niciodată când îţi poate trebui ceva" şi se supără dacă cineva încearcă să Ie arunce lucrurile pe care ei le-au salvat. Soţiile (soţii) sau cei cu care dorm în cameră se pot plânge de cantitatea, de spaţiu ocupată de obiecte vechi, reviste, ustensile rupte, şi aşa mai departe. Indivizii cu tulburare obsesivo-coffipulsivă suni reticenţi în a delega sarcini ori în a lucra cu alţii. Insistă cu obstinaţie şi în mod exagerat, ca orice lucru să fie făcut în maniera lor şi ca ceilalţi să se conformeze modului lor de a face lucrurile. Adesea dau instrucţiuni foarte detaliate despre cum trebuie făcute lucrurile (de ex., există un mod şi numai unul de a tunde gazonul, de a spăla vesela, de a construi un coteţ pentru câine) şi sunt surprinşi şi iritaţi dacă alţii sugerează alternative creatoare. Alteori, pot refuza ofertele de ajutor chiar când sunt în întârziere cu planul, deoarece ei cred că nimeni altcineva nu-l poate face corect.


  • Indivizii cu această tulburare pot fi avari şi meschini, şi menţin un standard de viaţă cu mult sub ceea ce îşi pot permite, considerând că cheltuielile trebuie controlate strict spre a face faţă eventualelor catastrofe. Indivizii cu tulburare de personalitate obsesivo-compulsivă se caracterizează prin rigiditate şi obstinaţie. Ei sunt atât de preocupaţi ca lucrurile să fie făcute în singurul mod „corect", că sunt deranjaţi de faptul că trebuie să fie de acord cu ideile altcuiva. Aceşti indivizi îşi fac planul dinainte, în cele mai mici detalii, şi refuză să ia în consideraţie orice fel de modificări.


  • Preocupaţi total de propriul lor mod de a vedea lucrurile, ei au dificultăţi în a lua în consideraţie punctele de vedere ale altora. Amicii şi colegii pot fi frustraţi de această rigiditate constantă. Chiar când indivizii cu tulburare de personalitate obsesivo-compulsivă recunosc că poate fi în interesul lor să facă un compromis, ei pot refuza cu obstinaţie s-o facă, argumentând că acesta este „principiul lucrului".


  • Când regulile şi procedeele stabilite nu dictează răspunsul corect, luarea deciziei poate deveni un proces consumator de timp, adesea penibil. Indivizii cu tulburare de personalitate obsesivo-compulsivă pot avea o asemenea dificultate în a decide care sarcini au prioritate sau care este cel mai bun mod de a efectua o anumită sarcină, că poate niciodată nu întreprind nimic. Au tendinţa de a se supăra sau mânia în situaţiile în care nu sunt capabili să menţină controlul asupra mediului lor fizic sau interpersonal, însă mânia nu este exprimată de regulă direct.


  • De exemplu, o persoană se poate supăra când serviciul într-un restaurant nu este corespunzător, dar în loc sa se plângă direcţiei, individul se gândeşte cât să lase ca bacşiş. în alte ocazii, mânia poate fi exprimată printr-o indignare justificată pentru o chestiune aparent minoră. Oamenii cu această tulburare pot fi extrem de atenţi la statutul lor relativ în relaţiile de dominare-supunere şi pot manifesta un respect excesiv faţă de o autoritate pe care o respectă şi o rezistenţă excesivă faţă de o autoritate pe care nu o respectă.


  • Indivizii cu această tulburare îşi exprimă de regulă afecţiunea într-un mod extrem de controlat sau de stilat şi pot fi deranjaţi în prezenţa altora care sunt expresivi emoţional. Relaţiile lor cotidiene au un caracter formal şi serios, iar ei pot fi rigizi în situaţii în care' alţii ar zâmbi şi ar fi fericiţi (de ex., întâmpinarea iubitei /iubitului/ la aeroport). Se abţin cu grijă să spună ceva până ce nu sunt siguri că ceea ce spun va fi perfect. Pot fi preocupaţi de logică şi intelect, şi pot fi intoleranţi la comportamentul afectiv al altora, Adesea au dificultăţi în exprimarea sentimentelor tandre şi fac rar complimente.


  • Indivizii cu această tulburare pot experienţa dificultăţi profesionale şi detresă, în special când sunt confruntaţi cu situaţii noi care cer flexibilitate şi compromis. Indivizii cu tulburări anxioase, incluzând anxietatea generalizată, tulburarea obsesivo-compulsivă, fobia socială şi fobiile specifice au o probabilitate crescută de a prezenta o tulburare de personalitate care satisface criteriile pentru tulburarea de personalitate obsesivo-compulsivă. Chiar dacă este aşa. se pare că majoritatea indivizilor cu tulburare obsesivo-compulsivă nu au un pattern de comportament care să satisfacă criteriile pentru această tulburare de personalitate. Poate exista o asociere între tulburarea de personalitate obsesivo-compulsivă şi tulburările afective şi tulburările de comportament alimentar.


  • Trăsăturile de personalitate obsesiv-compulsive moderate pot fi extrem de adaptative, în special în situaţiile care recompensează eficienţa crescută. Numai când aceste tulburări sunt inflexibile, dezadaptative, persistente şi cauzează o deteriorare funcţională sau o detresă subiectivă semnificativă, ele constituie tulburare de personalitate obsesivo-compulsivă. Criterii de diagnostic.
  • Criterii de diagnostic



  • Un pattern pervasiv de preocupare pentru ordine, perfecţionism şi control mental şi interpersonal în detrimentul flexibilităţii, deschiderii şi eficienţei, începând precoce în perioada adultă şi prezent într-o varietate de contexte, după cum este indicat de cel puţin patru (sau mai multe) dintre următoarele:

    1. este preocupat de detalii, reguli, liste, ordine, organizare sau planuri, în aşa măsură că obiectivul major al activităţii este pierdut;

    2. prezintă perfecţionism care interferează cu îndeplinirea sarcinilor (de ex., este incapabil să realizeze un proiect, deoarece nu sunt satisfăcute standardele sale extrem de stricte);

    3. este excesiv de devotat muncii şi productivităţii, mergând până la excluderea activităţilor recreative şi a amiciţiilor (nejustificată de o necesitate economică evidentă);

    4. este hiperconştiincios, scrupulos şi inflexibil în probleme de moralitate, etică sau valori (fapt nejustificat prin identificare culturală sau religioasă);

    5. este incapabil să se debaraseze de obiecte uzate sau inutile, chiar când acestea nu au nici o valoare sentimentală;

    6. refuză să delege sarcini sau să lucreze cu alţii în afară de cazul când aceştia se supun exact modului lui de a face lucrurile;

    7. adoptă un stil avar de a cheltui, atât faţă de sine cât şi faţa de alţii, banii fiind văzuţi ca ceva ce trebuie strâns pentru eventuale catastrofe;

    8. prezintă rigiditate şi obstinaţie.