Articole

TULBURAREA DE PERSONALITATE SCHIZOTIPALĂ

Elemente de diagnostic



  • Elementul esenţial al tulburării de personalitate schizotipale îl constituie un pattern pervasiv de deficite sociale şi interpersonale, manifestat printr-un disconfort acut în relaţii şi reducerea capacităţii de a avea relaţii strânse, precum şi prin distorsiuni cognitive şi de percepţie, şi excentricităţi de comportament. Acest pattern începe precoce în perioada adultă şi este prezent într-o varietate de contexte.

  • Indivizii cu tulburare de personalitate schizotipală au adesea idei de referinţă (adică, interpretări incorecte ale incidentelor casuale şi evenimentelor externe, ca având o semnificaţie particulară şi insolită anume pentru persoana respectivă). Acestea trebuie să fie distinse de ideile delirante de referinţă, în care credinţele sunt susţinute cu convingere delirantă. Aceşti indivizi pot fi superstiţioşi sau preocupaţi de fenomene paranormale, care sunt dincolo de normele subculturii lor.

  • Ei pot crede că au puteri speciale de a intui evenimentele înainte ca acestea să survină ori de a citi gândurile altora. De asemenea, ei pot crede că au un control magic asupra altora, care poate fi implementat direct (de ex., convingerea că soţia a scos câinele la plimbare este rezultatul direct al gândului că aşa ceva trebuia făcut cu o oră mai înainte) ori indirect, prin complianţa la ritualuri magice (de ex., merge pe lângă un anumit obiect de trei ori pentru a evita un deznodământ prejudiciant).

  • Pot fi prezente tulburări de percepţie (de ex., a simţi că este prezentă o altă persoană ori auzirea unei voci care-i murmură numele). Limbajul lor poate include expresii şi construcţii inuzuale sau idiosincratice. Limbajul este adesea dezlânat, digresiv sau vag, dar fără deraiere sau incoerenţă reală. Răspunsurile pot fi, fie extrem de concrete, fie extrem de abstracte, iar cuvintele sau conceptele sunt utilizate uneori de o manieră insolită (de ex., persoana poate afirma că nu era prea „comunicativă" la serviciu).

  • Indivizii cu această tulburare sunt adesea suspicioşi şi pot avea ideaţie paranoidă (de ex., cred că colegii de serviciu intenţionează să le submineze reputaţia în faţa şefului). De regulă, ei nu sunt capabili să parcurgă întreaga gamă de afecte şi de semnalizare interpersonală necesară relaţiilor de succes şi de aceea adesea par a interacţiona cu alţii în mod necorespunzător, rigid sau cu reţinere.

  • Aceşti indivizi sunt consideraţi adesea a fi bizari sau excentrici din' cauza manierismelor insolite şi a modului neglijent de a se îmbrăca cu articole care nu se prea „asortează", ca şi a inatentiei faţă de convenţiile sociale uzuale (de ex., persoana evită contactul vizual, poartă o îmbrăcăminte pătată de cerneală şi rău asortată şi este incapabilă să intre în persiflare reciprocă cu colaboratorii).

  • Indivizii cu tulburare de personalitate schizotipală experientează relaţionarea interpersonală ca problematică şi sunt incomodaţi de prezenţa, altor oameni. Deşi îşi pot exprima tristeţea în legătură cu iipsa lor de relaţii, comportamentul lor sugerează o dorinţă redusa de contacte intime. Drept rezultat, eî nu au nici un fel de amici sau confidenţi ori au foarte puţini, alţii decât o rudă de gradul I. Sunt anxioşi în situaţii sociale, în special în cele care implică persoane nonfamiliare.

  • Ei înteracţionează cu alţi oameni când nu au încotro, dar preferă să ţină în ei înşişi pentru că simt că sunt diferiţi şi că nu se pot „acomoda" cu aceştia. Anxietatea lor socială nu este uşor de înlăturat, chiar când petrec mai mult timp împreună sau devin mai familiari cu alţi oameni, deoarece anxietatea lor tinde a fi asociată cu suspiciuni referitoare la intenţiile acestora. De exemplu, când participă Ia un banchet, individul cu tulburarea de personalitate schizotipală nu va deveni mai relaxat pe măsură ce trece timpul ci,.din contra, poate deveni mai tensionat si. mai suspicios.

  • Tulburarea de personalitate schizotipală nu trebuie să fie diagnosticată, dacă patternul de comportament survine exclusiv în cursul schizofreniei, al unei tulburări afective cu elemente psihotice, al altei tulburări psihoftce ori al unei tulburări de dezvoltare pervasive.

  • Criteriile de diagnostic pentru Tulburarea de Personalitate Schizotipală



  • Un pattern pervasiv de deficite sociale şi interpersonale manifestat prin disconfort acut în relaţii şi reducerea capacităţii de a stabiii relaţii intime, precum şi prin distorsiuni cognitive şi de percepţie, şi excentricităţi de comportament, începând precoce în perioada adultă şi prezent într-o varietate de contexte, după cum este indicat de cinci (sau mai multe) dintre următoarele:

    1. idei de referinţă (excluzând ideile delirante de referinţă);

    2. gândire magică sau credinţe stranii care influenţează comportamentul şi sunt incompatibile cu normele subculturale (de ex., superstiţiozitate, credinţă în clarviziune, telepatie ori în cel de al „şaselea simţ"; la copii şi adolescenţi, fantezii şi preocupări bizare);

    3. experienţe perceptive insolite, incluzând iluzii corporale;

    4. experienţe perceptive insolite, incluzând iluzii corporale;

    5. suspiciozitate sau ideaţie paranoidă;

    6. afect inadecvat sau coarctat;

    7. comportament sau aspect bizar, excentric sau particular;

    8. lipsa de amici sau confidenţi apropiaţi, alţii decât rude de gradul I;

    9. anxietate socială excesivă care nu diminua odată.cu familiarizarea şi tinde a fi asociată mai curând cu temeri paranoide decât cu judecăţi negative despre sine. B. Nu survine exclusiv în cursul schizofreniei, al unei tulburări afective cu elemente psihoţice, ai' altei tulburări psihotice ori ai unei tulburări de dezvoltare pervasivă. Notă: Dacă criteriile sunt satisfăcute anterior debutului schizofreniei, se adaugă „premorbid", de ex., „Tulburare de personalitate schizotipală (premorbid)".