Articole

TULBURĂRILE DE COMPORTAMENT ALIMENTAR



  • Se caracterizează prin perturbări severe de comportament alimentar, cum ar fi anorexia nervoasă sau bulimia nervoasă.
  • Anorexia nervoasă



  • Anorexia nervoasă se caracterizează prin refuzul de a menţine o greutate corporală normală minima. Elementele esenţiale ale anorexiei nervoase sunt acelea că individul refuză să menţină un minimum de greutate corporală normală, este extrem de speriat de luatul în greutate şi prezintă o deteriorare importantă în perceperea conformaţiei sau dimensiunii corpului său. Individul îşi menţine o greutate corporală care este sub nivelul minim normal pentru etatea şi înălţimea sa. Când anorexia nervoasă apare la un individ în cursul copilăriei sau la începutul adolescenţei, poate exista o incapacitate de a lua în greutate plusul sperat (adică, în timp ce creşte în înălţime), în loc să piardă în greutate.
  • Această frică intensă de a nu deveni obez nu este uşurată de regulă de pierderea în greutate. De fapt, preocuparea în legătură cu plusul ponderal creşte adesea chiar când greutatea reală continuă să scadă. Experientarea şi semnificaţia greutăţii şi conformaţiei corporale sunt distorsionate. Pierderea în greutate este., văzută ca o realizare impresionantă şi un semn de autodisciplină, pe când luarea în greutate este percepută ca un eşec inacceptabil al autocontrolului. Deşi unii indivizi cu această tulburare pot recunoaşte că sunt slabi, ei de regulă neagă implicaţiile medicale severe ale stării lor de denutriţie.


  • Criteriile de diagnostic pentru Anorexia Nervoasă DSM - IV – TR.


    1. Refuzul de a menţine greutatea corporală ia, sau deasupra unei greutăţi normale minime pentru etatea şi înălţimea sa (de ex., pierdere în greutate ducând la menţinerea greutăţii corporale la mai puţin de 85% din cea sperată sau incapacitatea de a lua în greutate piusui sperat în cursul perioadei de creştere, ducând la o greutate corporală de mai puţin de 85% din cea sperată).

    2. Frica intensă de a nu lua în greutate sau de a deveni gras(ă), chiar dacă este subponderal(ă).

    3. Perturbarea modului în care este experientată greutatea sau conformaţia corpului propriu, nedatorată influenţei greutăţii sau conformaţiei corporale asupra autoevaluării sau negarea seriozităţii greutăţii corporale actuale scăzute.

    4. La femeile postmenarhice, amenoree, adică absenţa a cel puţin trei cicluri menstruale consecutive. (O femeie este considerată a avea amenoree, dacă menstrele sale survin namai după administrarea de hormoni, de ex., estrogeni). De specificat tipul: Tip restrictiv: în cursul episodului actual de anorexie nervoasă, persoana nu s-a angajat regulat într-un comportament de mâncat compulsiv sau de purgare (adică, vărsături autoprovocate sau abuz de laxative, diuretice sau ciisme) Tip de mâncat compuisiv/purgare: în cursui episodului actual de anorexie nervoasă, persoana se angajează în mod regulat într-un comportament de mâncat compulsiv sau de purgare (adică, vărsături autoprovocate sau abuz de laxative, diuretice sau ciisme).


    Bulimia nervoasă



  • Bulimia nervoasă se caracterizează prin episoade repetate de mâncat compulsiv urmate de comportamente compensatorii" inadecvate, cum ar fi vărsăturile autoprovocate, abuzul de laxative, de diuretice sau de alte medicamente, posturi sau exerciţii fizice excesive. Elementele esenţiale ale bulimiei nervoase le constituie mâncatul compuîsiv şi metodele compensatorii inadecvate de a preveni luatul în greutate. în afară de aceasta, autoevaluarea indivizilor cu bulimie nervoasă este influenţată de conformaţia şi greutatea corpului.

  • De exemplu, un individ poate începe un mâncat compulsiv Ia restaurant şi să-1 continuie apoi când ajunge acasă. Gustatul continuu de mici cantităţi de mâncare de-a lungul zilei nu trebuie să fie considerat mâncat compulsiv. Deşi tipul de alimente consumate în timpul mâncatului compulsiv variază, acesta include de regulă dulciuri, alimente cu un înalt conţinut caloric, cum ar fi îngheţata sau prăjiturile. însă, mâncatul compulsiv pare a fi caracterizat mai mult printr-o anomalie în cantitatea de alimente consumate decât prin dorinţa ardentă de un anumit aliment, cum ar fi dulciurile. Deşi indivizii cu buîimie consumă mai multe calorii în cursul unui episod de mâncat compulsiv decât consumă persoanele fără bulimie nervoasă în cursul unei mese, fracţiunile de calorii derivate din proteine, grăsimi şi glucide sunt similare. Indivizii cu bulimie nervoasă sunt de regulă incomodaţi de problemele lor cu mâncatul şi încearcă să-şi ascunde simptomele.

  • Mâncatul compulsiv survine de regulă în secret sau cât mai inobservabil posibil. Un episod poate fi sau nu planificat dinainte, şi este de regulă (dar nu totdeauna) caracterizat prin consumare rapidă. Mâncatul compuisiv continuă pană ce individul este inconfortabil sau dureros de sătul. Mâncatul compulsiv este declanşat de regulă de stări afective disforice, stresori interpersonaii, foamea intensă urmând unor restricţii de dietă ori unor sentimente în legătură cu greutatea, conformaţia corpului şi mâncarea. Mâncatul compulsiv poate reduce tranzitoriu disforia, dar adesea urmează dipariţia autocriticii şi apariţia unei dispoziţii depresive.

  • Un episod de mâncat compuîsiv se însoţeşte, de asemenea, de sentimentul de lipsă de control. Un individ poate fi într-o stare de frenezie în timpul mâncatului compulsiv, în special Ia începutul maladiei. Unii indivizi descriu o stare disociativă în cursul episoadelor de mâncat compulsiv sau după aceea. După ce bulimia nervoasă a persistat câtva timp, indivizii respectivi pot relata că episoadele lor de mâncat compulsiv nu mai sunt caracterizate prin sentimentul acut de pierdere a controlului/ ci mai curând prin indicatori comportamentali de deteriorare a controlului, cum ar fi dificultatea de a rezista mâncatului compulsiv sau dificultatea de a stopa un mâncat compulsiv, odată ce acesta a început.

  • Deteriorarea controlului asociată cu mâncatul compulsiv în bulimia nervoasă nu este absolută; de exemplu, un individ poate continua să mănânce compulsiv în timp ce sună telefonul, dar încetează imediat când intră pe neaşteptate în cameră soţia (soţul) sau cel (cea) cu care împarte camera. Alt element esenţial al bulimiei nervoase îl constituie uzul recurent de comportamente compensatorii inadecvate pentru a preveni luatul în greutate. Mulţi indivizi cu bulimie nervoasă întrebuinţează diverse metode în tentativa lor de a compensa mâncatul compulsiv. Cea mai comună tehnică compensatorie o constituie provocarea de vărsături după un episod de mâncat compulsiv. Această metodă de purgare este întrebuinţată de 80% până la 90% dintre indivizii cu bulimie nervoasă care se prezintă pentru tratament în clinicile de tulburări de nutriţie. Efectele imediate ale vărsăturilor includ uşurarea disconfortului somatic şi reducerea fricii de a nu lua în greutate. în unele cazuri, voma devine un scop în sine, iar persoana va mânca compulsiv pentru a vomita sau va vomita după ingerarea unei mici cantităţi de alimente. Indivizii cu bulimie nervoasă pot utiliza o diversitate de metode pentru a-şi provoca vărsături, incluzând uzul degetelor sau al instrumentelor pentru a stimula reflexul de vomă. Indivizii devin în general adepţii provocării de vărsături şi, în final, sunt capabili să vomite după dorinţă.

  • Aproximativ o treime dintre cei cu bulimie nervoasă fac uz de laxative după un episod de mâncat compulsive, ei pot posti una sau mai multe zile ori exersează excesiv de mult în tentativa de a compensa mâncatul compulsiv. Exerciţiile pot fi considerate excesive când interferează cu activităţi importante, când au loc la ore sau în locuri inadecvate ori când individul continuă să exerseze în dispreţul traumatismelor sau al altor complicaţii medicale.

  • Indivizii cu diabet zaharat şi bulimie nervoasă pot omite sau reduce dozele de insulina în scopul reducerii metabolismului alimentelor consumate în cursul episoadelor de mâncat compulsiv. Indivizii cu bulimie nervoasă pun un accent exagerat pe conformaţia şi greutatea corpului în autoevaluarea lor, şi aceşti factori sunt de regulă unii dintre cei mai importanţi în determinarea stimei de sine, ei pot semăna foarte mult cu cei cu anorexie nervoasă sub aspectul fricii de a nu lua în greutate, al dorinţei lor de a pierde în greutate şi al nivelului de insatisfacţie în legătură cu corpul lor.


  • Criteriile de diagnostic pentru Bulimia Nervoasă



    1. Episoade recurente de mîncat compulsiv. Un episod de mîncat compulsiv se caracterizează prin ambii itemi care urmează: (1) mâncatul într-o anumită perioadă de timp (de ex., în decursul unei perioade de două ore), a unei cantităţi de mâncare mai mare decât cea pe care ar mânca-o cei mai mulţi oameni într-o perioadă, similară, de timp şi în circumstanţe similare. (2) sentimentul de iipsă de control al mîncatului în cursul episodului (de ex., sentimentul că persoana respectivă nu poate stopa mâncatul sau controla ce sau cât de mult mănâncă).

    2. Comportament compensator inadecvat recurent în scopul prevenirii luării în greutate, cum ar fi vărsăturile autoprovocate, abuzul de laxative, diuretice, clisme sau alte medicamente, postul sau exerciţiile excesive.

    3. Mâncatul compulsiv şi comportamentele compensatorii inadecvate apar ambele, în medie de cel puţin două ori pe săptămână, timp de 3 luni.

    4. Autoevaluarea este în mod nejustificat influenţată de conformaţia şi greutatea corpului.

    5. Perturbarea nu survine exclusiv în cursul episoadelor de anorexie nervoasă.


  • De specificat tipul: Tip de purgare: în cursul episodului curent de bulimie nervoasă, persoana sa angajat regulat în autoprovocarea de vărsături sau în abuzul de laxative, diuretice sau clisme.